Oare izolarea socială, retragerea și până la urmă refugiul într-o lume în care munca și consumul sunt digitalizate ne vor ajuta să înțelegem mai bine faptul că creșterea economică infinită și competiția ne privează de dreptul nostru la „timp personal” și estompează distincția dintre timpul dedicat vieții și timpul devotat profesiei? În vremurile nostre, timpul petrecut cu orice irelevant pentru muncă înseamnă „timp furat” de la un posibil succes personal sau antreprenorial. Este evident că sistemul capitalist ne creează și ne modelează lumea și încet, încet nu vom mai avea nicio influență asupra modului în care vrem să ne dezvoltăm destinul.
Într-un mediu închis, experiența retragerii este un factor determinant. Dacă uităm de lumea exterioară, dacă reușim să ne întoarcem spre interior și începem să „gândim”în ritmul, în felul nostru – in tempo rubato – atunci eventual vom fi capabili să aflăm cât de mult experiențele noastre comune ne pot ajuta să înțelegem condiționarea noastră umană. Astfel, poate, este posibil să vină și acel moment în care o să încercăm să-l obținem, să luăm înapoi ceea ce ne este furat: viața.
Ar fi nevoie de o auto-izolare total lipsită de stimuli ca să fim capabili să călătorim în interiorul minții noastre, într-o lume pe care probabil nu o mai creăm noi? Ne poate ușura acestă închidere ca să scăpăm de confuziile despre lumea noastră actuală? Pentru cei mai mulți a fost și va fi mai dificil, dar poate ne va ajuta să înțelegem cât de vulnerabili suntem în acest sistem care ne-a „furat timpul” și ne-a creat lumea așa cum o știm. Ceea ce rămâne neschimbat în timp ce stăm închiși este acea așteptare a trecerii timpului și speranța nesfârșită într-un viitor mai bun.
Implică-te ca și partener
Căutăm companii și fundații donatoare, lanțuri de hypermaketuri și rețele de farmacii ca parteneri de diseminare a lucrărilor, precum și organizații și grupuri civice dornice să pună umărul.