ANONIM01: Azi e duminică. N-am dormit prea bine. Nu dorm prea bine de câteva nopți. Până acum, nu aveam probleme cu somnul, dar acum am. Mă simt obosit. Mi-am pus de cafea și mi-am închis telefonul. Știrile îmi fac rău. Azi e duminică și în mod normal, era ziua în care ieșeam în cafenea, să beau ceva și să citesc o carte. Apoi mă plimbam prin parc și, deși parcul era același în fiecare săptămână, îmi plăcea să merg până în capătul aleii, să-mi iau un kürtös, să mă așez pe bancă și să mă uit la oameni. Ăsta era timpul meu cu mine, pe care-l apreciam, pentru că era singurul timp cu mine, din toată săptămâna. Și-mi plăcea de mine. Acum nu îmi mai place. În această dimineață, eu cu mine suntem ca niște colegi de apartament care nu se mai suportă.

Azi e duminică și era ziua în care mergeam la vreun concert, la vreun film sau la teatru. Îmi plăceau producțiile mici, din studio-uri. Mă-ntreb dacă am să mai apuc să văd vreun spectacol de ăsta și dacă o să am atunci curaj să-i felicit în persoană pe cei care l-au făcut, să știe și ei cât de mult contează ceea ce fac.

Azi e duminică și era ziua în care familia mea se aduna împreună la prânz, indiferent de anotimp. Astăzi ne întrebăm pe Skype dacă am mâncat sau dacă avem nevoie de ceva, să ne lăsăm la poartă.

Azi e duminică și era ziua în care mă uitam la oferte de zbor, ca să-mi fac vreun plan de vacanță, să nu mai zic tuturor că am stat pe-acasă toată vara. Planul meu de azi e să-mi spăl vasele din chiuvetă, să-mi dau cu aspiratorul și să nu mă îmbolnăvesc.

Azi e duminică și am o nouă provocare: să ies până la magazinul de peste drum. Deschide la 9. Mă îmbrac, îmi pun mănușile și masca, verific de trei ori dacă am cheile și cardul, ca odată ieșit, să nu trebuiască să mă întorc după ele. În fața ușii, îmi mai repet o dată, fără să-mi ating buzunarele, cum obișnuiam să fac de obicei: cheile, cardul, lista de cumpărături: iau ouă, lapte, brânză, făină, drojdie, hârtie igienică și nu ating nimic altceva, ouălaptebrânzăfăinădrojdiehârtieigienică, dacă ating ceva, dezinfectez imediat. Mă gândesc la faptul că ar fi bine să evit să-mi ling buzele, că nu se știe niciodată, dar pe urmă îmi spun că asta-i deja cam exagerat. Ies pe alee, e o dimineață frumoasă, afară nu e nimeni și e ciudat că nu se simte niciun miros. Mai repet o dată lista de cumpărături, pentru că trebuie să fiu operativ și să nu pierd timpul printre raioane: ouălaptebrânzăfăinădrojdiehârtieigienică. Ce liniște e afară… vreau să trag aer în piept, dar aerul nu intră. Mă prăbușesc în genunchi, pe asfalt. Afară nu e nimeni și mi-am uitat telefonul în casă.